FOTO Veritabila sărbătoare a timişorenilor: 18 octombrie. Eugeniu de Savoya întră triumfal în cetate

Liga Bănăţeană a depus o coroană la bustul lui Eugeniu de Savoya. 18 octombrie este zi de Importanţă Locală la Timişoara, declarat prin Hotărâre de Consiliu din 2011.

Ca de obicei în ultimii patru ani, Liga Bănăţeană a comemorat momentul eliberării Timişoarei de sub stăpânirea otomană, depunând o coroană la bustul lui Eugen de Savoya, din Parcul Central. De această dată a fost alături de noi timişoreni şi un reprezentant al Banatului sârbesc, Djurica Savkov, din partea Banatski Forum.

18 octombrie este una din sărbătorile importante ale Timişoarei! În data de 17 octombrie 1716, trupele habsburgice conduse de Eugeniu de Savoya au reuşit să elibereze cetatea Timişoara după 164 de ani de stăpânire otomană. La o zi după, Eugeniu de Savoya intra trumfător în Timişoara, deschizând drumul spre epoca barocă, a dezvoltării şi transformării într-un centru important în cadrul Imperiului Habsburgic, iar apoi din Imperiul Austro-Ungar. Data de 18 octombrie este considerată zi de Importanţă Locală la Timişoara, declarat prin Hotărâre de Consiliul Local din 2011. Cine este Savoya Prinţul Eugen de Savoya s-a născut în 1663 la Paris, ca fiu al lui Eugen Moritz de Savoya-Carignan şi al italiencei Olympia Mancini, o nepoată a puternicului cardinal Mazarin. În 1683, prinţul Eugen, împiedicat în condiţii umilitoare de regele Ludovic al XIV-lea să servească în armata franceză (regele a criticat statura nesemnificativă a prinţului), a plecat la Viena, intrând în armata imperială. În 1697 a primit comanda supremă a acesteia. Atunci obţine primul său succes, împotriva turcilor la Zenta. În 1701-1714 se răzbună pe Ludovic al XIV-lea, învingându-i de câteva ori armata în timpul războiului pentru moştenirea tronului Spaniei. După Petrovaradin şi Timişoara, în 1717 cucereşte Belgradul. Eugeniu de Savoya moare la Viena, pe 21 aprilie 1736. Avea 72 de ani. Capitularea otomanilor Aflat în fruntea armatei Imperiului Habsburgic, prinţul Eugeniu de Savoya, după ce câştigă lupta de la Petrovaradin (la 5 august 1716), începe asediul Timişoarei. La 28 august, imperialii şi-au stabilit tabăra la Beregsău, în apropierea Timişoarei. Comandantul avea în subordine 58 de batalioane şi 211 escadroane, iar după ce va eşua în câteva atacuri, ia hotărârea să realizeze o blocadă prin închiderea tuturor căilor de acces spre cetate. Planul lui Eugeniu de Savoya prevedea construirea mai multor tranşee şi şanţuri de comunicaţie în vederea creării de condiţii favorabile trupelor sale de a se apropia cât mai mult de zidurile cetăţii. În ziua de 16 septembrie 1716, prinţul Eugeniu de Savoya adresează turcilor o somaţie de predare, fără răspuns însă. La 1 octombrie 1716 are loc un asalt în urma căruia suburbia Palanca Mare, incendiată de turci, ajunge în mâinile austriecilor. A urmat atacul decisiv asupra porţii Forforos, devenită mai târziu "Poarta Prinţului Eugen". Garnizoana turcească, care avea 18.000 de soldaţi, nu a putut face faţă, iar pe 12 octombrie 1716, este nevoită să predea cetatea. Eugen de Savoia stabileşte cu Ahmed Paşa, comandantul cetăţii şi cu Efendi Melec Ibrahim, condiţiunile capitulării. Ieşirea trupelor turceşti din Timişoara s-a făcut pe data de 17 octombrie 1716, pe poarta Belgradului. În cortul lui Savoya va avea loc un Te Deum, unde s-au aprins lumînări. Intrarea lui Eugen de Savoya, ca învingător în cetatea Timişoara, s-a făcut în 18 octombrie, ziua de naştere a prinţului. Cetatea Timişoara a intrat într-o nouă eră, superioară de civilizaţie şi dezvoltare. Războiul avea să se încheie în 1718, odată cu pacea de la Passarowitz, 21 iulie, prin care Imperiul Otoman va pierde Banatul Timişean, dar şi alte teritorii, acestea trecând sub ocupaţia Casei de Habsburg. Eugeniu de Savoya îl numeşte pe Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie, în funcţia de guvernator militar şi civil al provinciei noi, Banatul de Timiş. Devenit teritoriu al Coroanei, Banatul, considerat ca un teritoriu nou cucerit, a avut reşedinţa la Timişoara. Comandant al cetăţii a fost numit generalul Paul Franz von Wallis. Contele Mercy, în vârstă de 50 de ani, miop şi gutos, începe procesul de integrare în imperiu a noii achiziţii şi reconstrucţia Timişoarei.